Idei cheie:
Articolul tratează proiectarea apărătorilor și a împrejmuirilor de protecție în conformitate cu SR EN ISO 13857, inclusiv accesul peste/în jurul apărătorilor și prin deschideri. Subliniază importanța alegerii soluțiilor în funcție de nivelul de risc, precum și a monitorizării regulate și a întreținerii structurilor de protecție.
- SR EN ISO 13857 stabilește distanțele minime de siguranță pentru a împiedica accesul la zonele periculoase ale mașinii
- Cerințele se bazează pe date antropometrice și biomecanice; se aplică persoanelor de 14 ani și peste, precum și copiilor >3 ani în cazul atingerii prin deschideri
- Standardul face distincție între risc redus și risc ridicat; alegerea măsurilor de protecție necesită evaluarea riscurilor mașinii
- Pentru atingerea de sus: 2 500 mm (risc scăzut) și 2 700 mm (risc ridicat) ca distanțe minime de siguranță
- Pentru deschideri: 20 mm necesită 120 mm față de zona de pericol, iar 80 mm necesită 850 mm; se aplică, printre altele, la împrejmuirile roboților și la apărători
Standardul SR EN ISO 13857 definește cerințe detaliate privind distanțele minime de siguranță care trebuie respectate pentru a preveni accesul în zonele potențial periculoase ale mașinii. Protecția împotriva pătrunderii în zone periculoase reprezintă un element esențial al siguranței mașinilor. În acest articol prezentăm principalele reguli de proiectare și recomandări practice pentru aplicarea acestor cerințe în mediul industrial.
Înțelegerea Distanțelor Minime de Siguranță
Distanțele minime de siguranță sunt definite pe baza datelor antropometrice și biomecanice, care iau în considerare diferențele dintre dimensiunile corpului uman. Este important ca biroul de proiectare tehnică să înțeleagă aceste valori și să le aplice corect în proiectele sale. Documentul se referă la persoanele cu vârsta de 14 ani și peste, luând în considerare și copiii cu vârsta de peste 3 ani în contextul pătrunderii prin deschideri.
Categorii de Risc
Standardul distinge două niveluri principale de risc: redus și ridicat. La proiectarea mijloacelor de protecție, trebuie efectuată o evaluare detaliată a riscurilor mașinii pentru a stabili care categorie se aplică:
- Risc redus: Se referă la situații în care pericolul se limitează la leziuni minore, cum ar fi zgârieturile.
- Risc ridicat: Se referă la situații în care există riscul unor vătămări grave, cum ar fi fracturile sau amputațiile.
Distanțe Minime de Siguranță la Ajungerea de Sus
Unul dintre aspectele esențiale este proiectarea corectă a înălțimii zonei periculoase în contextul ajungerii de sus:
- Risc redus: Distanța minimă de siguranță trebuie să fie de 2 500 mm.
- Risc ridicat: Distanța minimă de siguranță trebuie să fie de 2 700 mm.
Ajungerea Peste Construcția de Protecție și Distanțele Minime de Siguranță
Standardul stabilește cerințele privind distanțele minime de siguranță în cazul ajungerii peste o construcție de protecție. Pentru a stabili distanțele corespunzătoare, trebuie utilizate tabelele din standard, care le definesc cu precizie în funcție de înălțimea construcției de protecție și de nivelul riscului potențial.
Ajungerea în Jurul Construcției de Protecție
Standardul definește cerințele privind distanțele minime de siguranță în cazul ajungerii în jurul construcțiilor de protecție. Aceste distanțe trebuie proiectate în mod corespunzător pentru a preveni accesul în zonele periculoase. Și în acest caz trebuie utilizate tabelele relevante din standard.
Ajungerea prin Deschideri și Distanțele Minime de Siguranță
Standardul definește dimensiunile maxime ale deschiderilor din construcțiile de protecție, sub formă de fante, pătrate și cercuri, care trebuie respectate pentru a preveni accesul membrelor în zonele periculoase. Aceste dimensiuni sunt stabilite pentru diferite părți ale corpului, cum ar fi vârful degetului, degetul, palma sau întregul membru superior, ceea ce determină distanța minimă de siguranță față de zona periculoasă.
Exemple Practice
Cel mai adesea, acest standard este utilizat la montarea împrejmuirilor care separă zonele periculoase și împiedică accesul, de exemplu prin dispozitive de protecție cu interblocare (așa-numita protecție interblocată). Tipurile de protecții sunt prezentate în standardul SR EN 14120. Implementarea funcției de siguranță propriu-zise depinde de evaluarea riscurilor mașinii, dar și de frecvența accesului în zona respectivă. Un exemplu bun de utilizare a împrejmuirilor cu ochiuri adecvate, conforme cu standardul SR EN ISO 13857, îl reprezintă împrejmuirile zonei de lucru a robotului industrial. Ochiul unei astfel de plase are o dimensiune strict definită tocmai pentru a împiedica accesul în zona periculoasă și pentru a reduce la minimum suprafața ocupată de împrejmuire (până la 120 mm față de pericol). Desigur, astfel de împrejmuiri pot fi montate în jurul oricărei linii de producție care are zone periculoase.
Un alt exemplu îl reprezintă protecțiile mașinilor, inclusiv toate tipurile de apărători. Conform standardului SR EN ISO 13857, dacă deschiderea are o lățime de 20 mm, distanța de siguranță față de zona periculoasă trebuie să fie de 120 mm, pentru a împiedica introducerea degetului pe sub protecție.
- Fantă cu lățimea de 20 mm: Distanța minimă de siguranță este de 120 mm.
- Deschidere cu lățimea de 80 mm: Distanța minimă de siguranță este de 850 mm
Construcțiile de Protecție și Distanțele Minime de Siguranță
Structurile de protecție sunt bariere fizice care împiedică accesul în zonele periculoase. Acestea pot fi apărători pentru mașini, bariere, grilaje sau alte elemente care limitează accesul. Alegerea tipului adecvat de structură de protecție depinde de specificul mașinii și de riscul analizat.
Structuri de Protecție Suplimentare
În unele cazuri, poate fi necesară utilizarea unor structuri de protecție suplimentare, care să limiteze libertatea de mișcare a membrelor și, astfel, să crească nivelul de siguranță. Exemple de astfel de structuri pot include bariere duble sau plase.
Cerințe Speciale pentru Copii și Distanțele Minime de Siguranță
Standardul ia în considerare și cerințele speciale privind protecția copiilor, care pot pătrunde prin deschiderile din structurile de protecție. Pentru copiii cu vârsta de peste 3 ani trebuie aplicate distanțe minime de siguranță speciale, diferite de cele pentru adulți.
Monitorizarea și Întreținerea Structurilor de Protecție
Structurile de protecție trebuie monitorizate și întreținute periodic pentru a le asigura eficacitatea. Trebuie acordată atenție oricăror deteriorări, deformări sau semne de uzură care pot reduce nivelul de protecție.
Costurile Siguranței și Distanțele Minime de Siguranță
Costurile siguranței sunt semnificative, deoarece includ proiectarea mașinilor, instalarea și întreținerea măsurilor de protecție adecvate. Companiile fac adesea economii la capitolul siguranță, ceea ce este dăunător din mai multe motive. În primul rând, acest lucru poate duce la accidente grave și vătămări, costisitoare din punct de vedere medical și juridic. În al doilea rând, sistemele de împrejmuire prost concepute pot îngreuna munca dacă sunt proiectate și alese necorespunzător, ceea ce reduce eficiența operațională și crește riscul ca angajații să nu respecte procedurile de siguranță.
Un alt exemplu îl reprezintă apărătorile pentru mașini, împreună cu toate elementele de protecție aferente. Conform standardului SR EN ISO 13857, dacă deschiderea are o lățime de 20 mm, distanța de siguranță față de zona periculoasă trebuie să fie de 120 mm, pentru a împiedica introducerea degetului pe sub apărătoare.
Rezumat Asigurarea unor distanțe minime de siguranță adecvate și utilizarea structurilor de protecție în conformitate cu standardul SR EN ISO 13857 sunt esențiale pentru protejarea lucrătorilor împotriva accesului în zonele periculoase. Prin proiectarea și întreținerea corectă a acestor măsuri de protecție, accidentele pot fi prevenite eficient, iar sănătatea lucrătorilor poate fi protejată. Costurile siguranței sunt semnificative – companiile încearcă adesea să economisească la acest capitol, iar adaptarea mașinilor la cerințele minime și apărătorile pentru mașini îngreunează frecvent munca, însă de cele mai multe ori acest lucru înseamnă că proiectanții nu au analizat suficient de bine problema.
Automatizări Industriale și Distanțele Minime de Siguranță
Automatizările industriale joacă un rol esențial în creșterea eficienței și a siguranței în unitățile de producție. Utilizarea sistemelor avansate de comandă și monitorizare permite automatizarea proceselor de producție, reducând în același timp riscul asociat accesului în zonele periculoase. Folosirea senzorilor, a barierelor optice și a dispozitivelor de oprire de urgență poate îmbunătăți semnificativ siguranța operațiunilor, asigurând totodată conformitatea cu standarde precum SR EN ISO 13857.
Construcția Mașinilor Industriale și Distanțele Minime de Siguranță
Proiectarea și construcția mașinilor industriale trebuie să țină seama de standarde stricte de siguranță pentru a asigura protecția operatorilor și a altor lucrători împotriva potențialelor pericole mecanice. Construcția mașinilor industriale include o serie de activități, printre care analiza riscurilor, proiectarea structurilor de protecție și implementarea sistemelor de securitate. Conformitatea cu standardul SR EN ISO 13857 este esențială, deoarece distanțele minime de siguranță trebuie respectate cu exactitate. Proiectarea corectă a mașinilor industriale necesită:
- Analiza riscurilor: identificarea pericolelor potențiale și evaluarea riscului asociat diferitelor operațiuni ale mașinii.
- Proiectarea sistemelor de protecție: luarea în considerare a distanțelor minime de siguranță la proiectarea apărătorilor, barierelor și a altor structuri de protecție.
- Integrarea automatizărilor industriale: utilizarea sistemelor avansate de comandă care monitorizează și gestionează automat siguranța mașinilor.
- Întreținere și inspecții periodice: asigurarea faptului că toate sistemele de protecție sunt pe deplin funcționale și eficiente.
Standardul SR EN ISO 13857 este armonizat cu Directiva Mașini 2006/42/EC, astfel încât se corelează cu majoritatea standardelor aplicabile în construcția mașinilor speciale și industriale. De exemplu, standardul SR EN 14120 tratează diferite tipuri de apărători care pot fi utilizate împreună cu cerințele privind distanțele de siguranță prevăzute în SR EN ISO 13857:2020-03. În practică, aceste cerințe sunt relevante și în procese precum certificarea CE a mașinilor sau în proiecte care necesită calcule de rezistență pentru elementele de protecție.
Distanțe minime de siguranță în proiectarea mașinilor
Standardul definește distanțele minime de securitate menite să împiedice accesul la zonele periculoase ale mașinii. Acesta include, printre altele, atingerea deasupra, peste și în jurul elementelor de protecție, precum și prin deschideri.
Sunt stabilite pe baza datelor antropometrice și biomecanice, precum și a rezultatelor evaluării riscurilor. Standardul se referă la persoane cu vârsta de 14 ani și peste, iar în contextul ajungerii prin deschideri ia în considerare și copiii cu vârsta de peste 3 ani.
Standardul distinge între un risc redus (de exemplu, leziuni minore) și un risc ridicat (de exemplu, fracturi sau amputări). Alegerea cerințelor pentru măsurile de protecție ar trebui să rezulte din evaluarea riscurilor mașinii.
Pentru riscul redus, distanța minimă este de 2 500 mm, iar pentru riscul ridicat, de 2 700 mm. Înălțimea zonei periculoase trebuie proiectată ținând seama de această categorie de risc.
Dacă fanta are o lățime de 20 mm, distanța minimă față de zona periculoasă trebuie să fie de 120 mm. Pentru o deschidere cu lățimea de 80 mm, distanța minimă de siguranță este de 850 mm.